Selectează o Pagină

In aceasta seara am fost la o lansare de carte, la Institutul Francez.
Lume multa, serioasa, preocupata. De altfel, ocazia n-a lasat loc hazului, prin natura evenimentului: s-a vorbit despre Holocaustul din Romania, (ne)acceptat si (ne)asumat de acest popor.
S-a vorbit exclusiv in franceza si am fost placut surprinsa ca dupa ani de zile inca mai inteleg aceasta limba si-mi mai si dau seama de cateva erori (halucinante) ale unor vorbitori cu pretentii.

Holocaustul din Romania a fost pentru mine un subiect strain. Desigur, dau vina pe lipsa mea de aplecare catre istorie, dar cred ca aceasta nestiinta a fost sustinuta si de lipsa de informatii la vremea cand eram in scoala. In acele timpuri era de neconceput sa presupui ca poporul roman poate fi capabil si de nemernicii istorice, ca a comis lasitati care ne-au lasat schiloditi in onoare.

Dar uite ca daca nu faci pace cu trecutul, vine peste tine si te asediaza.
In ziua de 21 ianuarie 1941 a inceput rebeliunea legionara in timpul careia au fost ucisi peste 120 de evrei din Bucuresti. Pentru mine e inca neclar cat de „erou” a fost maresalul Antonescu, cat de adevarat este ca „legionarii sunt de vina”. Ce ma doare acum e ca o asemenea barbarie s-a intamplat. Si ca s-a intamplat AICI. Si ca prea putini vorbesc despre asta.

Am vazut imagini cu afise in care se anunta impartirea ratiilor de zahar in diferite localalitati:

ROMANII… 5OO g
EVREII … 200 g
TIGANII… 100 g

29 iunie 1941- „Pogromul de la Iasi- „In urma ordinelor primite pe cale ierarhica, jandarmii si politistii au arestat cateva mii de evrei, pe care i-au masat in curtea Chesturii de Politie unde au fost mitraliati de militari din armata romana. Alte cateva mii de evrei din Iasi, inghesuiti in „trenurile mortii”, au pierit prin asfixiere si deshidratare (29 iunie-6 iulie). Atat autoritatile militare ale statului, menite sa-i protejeze pe cetateni (politie, jandarmerie, armata), cat si autoritatile civile (CFR, administratie locala) au fost chiar cele care au executat masacrul.” (sursa)
Am gasit cateva din imaginile proiectate in aceasta seara, unele legate chiar de masacrul de la Iasi.


Sunt socante imaginile cu oameni despuiati, impuscati in cap, intinsi pe strada, sau la gramada, in gropi comune. Te infioara poze consecutive cu oameni vii bagati in gropi, privind in picioare catre armele soldatilor, urmand ca in cadrul urmator sa-i vezi secerati, de-a valma, unul peste altul.

Dar una dintre cele mai dureroase imagini vazute in aceasta seara nu continea sange, nici morti, ci oameni vii.
Undeva in Romania, o mana de oameni era obligata sa stea cu fata la perete in timp ce o alta mana de oameni ii ameninta cu arma, cu cateva secunde inainte de a comite crima.
In plan apropiat un barbat isi lipise fata de un afis de film de pe un zid scorojit. Astepta sa fie ucis. Probabil ca citea, fara sa vrea, textul afisului si i se parea absurd ce i se intampla. Poate ca se gandea la copiii sai si spera ca macar ei sa fie undeva in siguranta.
Probabil ca ar fi vrut sa se intoarca spre soldati si sa intrebe DE CE MA AFLU AICI?

Nu stiu ce cuvinte ar fi potrivite pentru incheiere, dar imi pare rau ca nu stiu mai multe despre aceste grozavii, imi pare rau ca nu am incredere in majoritatea surselor, imi pare rau ca nu se vorbeste mai mult despre asta.
Imi pare rau.