Selectează o Pagină

Pe locuri, fiti gata… foto! (incadrarea)

Ok, gata cu promovarea fotografiei…pana la urma este o arta care isi alege singura discipolii 🙂

Asadar… cum sa facem fotografii mai frumoase? Initial am vrut sa scriu „fotografii corecte”, dar:

1. suna foarte aiurea;

2. corectitudinea nu (prea) are ce cauta intr-un act artistic!

Acesta este primul articol in care voi „ataca” subiectul regulilor de baza din fotografie, reguli care vor urmari atat aspecte estetice, cat si tehnice. Pentru ca ma adresez acum celor multi care fac des poze cu telefonul, nu prea vom insista pe tehnica, dar va promit ca nu voi ignora acest capitol.

Estetica in fotografie = Incadrare + Compozitie + Mesaj +  acel „je ne sais quoi” 🙂

Incadrarea este caracteristica principala a unei fotografii, este elementul care da personalitate unei imagini, care poate amplifica sau poate distruge cu totul mesajul acesteia. Este esentiala, este „proba eliminatorie” pentru a obtine o fotografie de impact.

Cu totii intelegem semnificatia cuvantului, iar in fotografie sensul lui este ad-litteram: felul in care in timpul fotografierii autorul alege sa pozitioneze subiectul in interiorul imaginii.

Regulile incadrarii sunt putine, extrem de simple si foarte usor de aplicat!

  1. REGULA TREIMILOR

Nu este nimic religios in regula asta, desi ar trebui invatata dumnezeieste de bine! Este foarte simplu, dar sa-l lasam pe Charlie sa ne explice:

De fiecare data cand fotografiati ar trebui sa va imaginati liniile rosii care impart cadrul in trei parti egale pe orizontala si trei pe verticala. Punctele de intersectie ale acestor linii (puncte colorate cu verde in imaginea de mai sus) sunt punctele de interes, punctele care atrag atentia asupra subiectului. In zona acestor puncte, sau in lungul liniilor rosii ar trebui plasat subiectul, astfel incat fotografia sa aiba „greutate”.

In cazul fotografiei de mai sus politistul, personajul orincipal, aflat in prim-lanul acestei imagini, este asezat cu totul in lungul celei de-a doua linii rosii verticale. Cumva paralel cu aceasta linie se afla si cele doua chipuri ale lui Charlie si „The Kid”… Nu-i asa ca este o imagine memorabila?

Iata alte doua exemple care respecta regula treimii. Nu uitati: fotografia nu este o stiinta exacta (desi, cand vom intra putin in termenii tehnici, s-ar putea sa contrazic aceasta afirmatie); este suficient sa aproximati aceste linii si puncte de interes, iar efectul va fi garantat!

 

Pe oricare dintre cele doua liniile orizontale puteti plasa elemente ca:

  • orizontul (…doh! 🙂 )- asa va asigurati ca linia orizontului este dreapta, fireasca
  • ferestre (margini superioare sau inferioare)
  • balustrade, poduri, etc

Sfat: nu pozitionati subiectul in centrul imaginii! De cele mai multe ori fotografia iese ciudat, nu are impact… nu unul pozitiv, oricum. Desigur, exista fotografii renumite in care subiectul este centrat, dar acolo sunt respectate o gramada de alte reguli!

2. REGULA SECTIUNII DE AUR

Regula sectiunii de aur a devenit celebra in timpul Renasterii, desi a fost descoperita inca din antichitate. E mai greu de explicat in cuvinte, dar pe scurt: s-a constatat ca atentia privitorului se concentreaza pe coltul din dreapta jos a imaginii. Motivul ar putea fi dat de obisnuinta de a citi de la stanga la dreapta si de sus in jos, desi chinezii sau arabii nu se pot „lauda” cu asta. Grafic, regula se transpune astfel:

Spirala rosie sugereaza ca atentia este directionata catre coltul din dreapta jos a imaginii, catre personajul feminin.
Iata mai jos aceeasi imagine in doua variante: una in care regula sectiunii de aur este folosita diferit, alta in care se testeaza si regula treimii.

Desigur, nu este neaparat necesar ca o imagine sa respecte ambele reguli simultan. Asta e frumusetea fotografiei: fotograful face legea. Daca respecta regulile! 🙂

Acestea sunt cele mai des folosite reguli de incadrare.
Odata ce le-ati inteles si incepeti sa le aplicati, veti vedea o imbunatatire substantiala a fotografiilor voastre!

Fotografiati cu incredere, acum stiti sa incadrati!

Fotografia de zi cu zi

Am facut un studiu printre cei apropiati si…. am o veste buna si una proasta 🙂
Dar intai sa va spun despre ce este vorba: am intrebat mai multi oameni despre care am numai vorbe bune cum procedeaza ei cand e vorba despre… (ghiciti ce?)… fotografie. Adica:

  1. Faci poze macar o data pe saptamana?
  2. Cu ce faci poze cel mai des?
  3. Cum ti se par fotografiile tale? Acceptabile sau nu?
  4. Postezi saptamanal macar o poza din telefon pe Facebook?
  5. Pozele din Telefon le pastrezi in arhiva si pe PC/ laptop?
  6. Ai printat vreodata macar o fotografie din telefon?

Bun, cam astea au fost intrebarile la care mi-au raspuns 13 persoane. Da, stiu, este unul din acele „studii” 🙂 Dar va asigur ca oricat de multe persoane ar fi participat, rezultatele ar fi aproximativ aceleasi.
Ah, sa nu uit: a trebuit sa ma includ si eu in studiu, altfel la ultimele doua intrebari raspunsurile ar fi fost dezastruoase!
Iata ce a rezultat:


  • FAC POZE ZILNIC 80%
  • FOLOSESC TELEFONUL PENTRU A FOTOGRAFIA 98%
  • CRED CA POZELE MELE SUNT OK(ish) 98%
  • POSTEZ MACAR O POZA/ SAPTAMANA PE FACEBOOK 100%
  • AM O ARHIVA DE POZE PE PC/LAPTOP 2%
  • AM PRINTAT CEL PUTIN O POZA DIN TELEFON 1%

V-am spus la inceput ca am o veste buna si una proasta, dar v-am mintit! Va rog sa ma iertati, dar nu am decat vesti bune: daca si voi fotografiati frecvent… cu telefonul… si credeti ca pozele voastre nu sunt chiar urate… ba sunt chiar bune de postat online…. stati pe o comoara inestimabila: amintirile voastre! Le puteti arhiva constiincios in foldere speciale, pe laptop, PC, pe interfete online de stocare, etc. Si nu le lasati sa moara: printati cele mai reprezentative imagini si pastrati-le in albume, ori inramati-le si puneti-le pe perete, sau daruiti-le celor dragi! Ori puteti face toate acestea la un loc!

Imi veti multumi mai tarziu! In gand…

Printeaza o amintire!

Printeaza o amintire!

Am inceput o serie de articole prin care incerc sa incurajez cat mai multi oameni sa fotografieze zilnic pe cei dragi si lucrurile frumoase din jurul lor. Elanul meu a ridicat cateva sprancene si niste semne de intrebare: ce am eu de castigat?

NIMIC!

De fapt, nu e chiar nimic: castig niste zambete pe care probabil ca nu le voi vedea nicicand, niste zambete care probabil nici nu vor sti vreodata ca mi se vor datora si mie intr-o mica masura. Zambetele celor dintre voi care se vor lasa convinsi sa se indragosteasca de fotografie, iar acestea vor cantari greu la o karma mai buna. 🙂

Fiecare fotograf are anumite preferinte: unii se indreapta catre peisaj, altii arhitectura, altii portret, foto-jurnalism, macro, moda, etc. Desi imi plac majoritatea genurilor de fotografie, ma simt cel mai bine in preajma copiilor si stiu cat de dificil, dar si ce incantare este sa lucrezi cu acestia.

De cand s-a nascut Vlad, fiul meu de 2 ani, rareori am avut ocazia sa-l fotografiez cu aparatul meu sofisticat. Ma dezarmeaza numai gandul ca nu am montat obiectivul care trebuie, ca setarile nu se fac cat ai clipi, ca-i voi alunga zambetul cu clincanitul declansatorului sau cu lumina puternica a flash-ului. Cat ai spune „Vlad” a si zburat sfertul de secunda in care el s-a cocotat pe WC si a reusit sa intinda un tub de pasta de dinti pe chiuveta, peste care a intins si trei sferturi din sulul de hartie igienica! Iar asta este doar un exemplu!

Sunt sigura ca ma intelegeti!

Exista totusi momente pe care le pot anticipa. De exemplu: cand Vlad doarme, chipul lui se transforma. Baietelul nazdravan, cu zambet sugubat, devine un mic ingeras pe ale carui pleoape aproape ca pot citi ce viseaza!

Sau spectacolul pe care-l face cand este la masa: ce bolta stie sa faca ghemul de spaghetti din manutele lui, pana aproape de televizor! Ce chicote stie sa scoata cand reuseste sa rastoarne paharul cu lapte sau sa-mi intinda supa de rosii pe tricou .

Acestea si multe altele sunt momente pe care eu as vrea sa le pastrez pentru totdeauna si am descoperit ca imi este mai simplu sa folosesc un telefon pentru a le fotografia.
Sa nu ne formalizam, fotografia este fotografie, indiferent cu ce instrument este facuta!
Trebuie doar sa respectam cateva reguli simple si, cu voia voastra, in viitor le veti gasi aici, pe blog, descrise cat de clar posibil.

Cand am decis sa nu ma mai chinui cu aparatul in momentele mai „dificile”, mi-am promis ca voi printa cat mai multe imagini din telefon, ca nu-mi voi lasa amintirile sa moara in memoria unei ustensile. Si nu ma refer doar la fotografiile cu Vlad, ci si la cele cu oameni dragi sau cu obiecte frumoase care ma inspira si-mi fac ziua mai luminoasa.
Am deja cateva albume pline cu poze facute cu telefonul si cu aparatul foto: credeti-ma, nu sunt diferente vizibile la imaginile (corect fotografiate) printate cu dimensiuni de 9/13 cm. De cele mai multe ori nu aveti nevoie de poze mai mari!

Printati si voi… veti vedea si veti iubi diferenta dintre print si digital, veti fi un pic mai fericiti si, poate, candva… imi veti multumi. In gand… 🙂

Mamici pe biciclete- Editia I

Mamici pe biciclete- Editia I

Ieri am fost prezenta la prima editie a unui eveniment special: MAMICI PE BICICLETE. Am tinut sa scriu cu majuscule ca sa fie clar cat de importante mi se par astfel de actiuni pentru noi toti, parinti sau „ne-parinti”.

Evenimentul a fost organizat de ONG-ul MaiNoi si iata, mai jos (cu copy-paste de pe site-ul lor), prezentarea si scopul acestui eveniment:

„Ce: Parada Mămici pe Biciclete aduce împreună mamele din București care consideră că bicicleta este mai mult decât un mijloc de transport sau de agrement, devenind un mobil de educație sustenabilă pentru copiii lor;

Cine: Mame în devenire (gravide), mămici cu copii în marsupiu, mame alături de copii pe triciclete și biciclete cu sau fără roți ajutătoare, dar și tătici, bunici, unchi, mătuși, bone, frați și surori, împreună cu copiii de care au grijă;

De ce: Parada Mamici pe Biciclete este menită să educe copiii și tineri părinți cu privire la importanța folosirii bicicletei pentru o viață sănătoasă, dar și să sensibilizeze opinia publică și autoritățile locale cu privire la statutul bicicliștilor urbani și a infrastructurii dedicate.

Când: sâmbătă, 26 septembrie 2015, interval orar: 14.00-17.00″

 

N-am vrut sa calc pe nimeni pe bataturi asa ca m-am prezentat constiincios la cortul organizatorilor si am cautat pe cineva cu care sa vorbesc despre permisiunea de a face poze. Am fost indrumata catre „doamna cu camasa alba”, Beatrice, care m-a intampinat cu un zambet cald si multa deschidere. Am facut schimb de numere de telefon si abia acum, in timp ce ma documentam pentru articol, aflu ca Beatrice este chiar unul din membrii fondatori ai ONG-ul. Iuhuu! 🙂

Mie mi-a fost clar ca evenimentul ar fi putut sa se numeasca foarte bine si „Pitici pe biciclete”, si „Tatici”, si „Bunici”, iar asta inseamna ca astfel de actiuni sunt asteptate, sunt interesante si sunt necesare pentru foarte multi bucuresteni.

Am vazut foarte multe mamici tinere, cu bebe in marsupiu sau sling, am vazut si mamici trecute de prima tinerete (a se citi „ajunse la varsta primei intelepciuni”), am vazut si tatici mandri, de toate varstele, si bunici veseli si implicati. Si am vazut si copiii: cum puteau sa fie altfel decat extrem de fericiti, de dinamici, de inteligenti, cand au alaturi astfel de oameni, ca model?

Felicitari MaiNoi si va doresc cat mai multe initiative de succes!

PS: De data asta n-am ajuns nici cu bicicleta, nici insotita de Vlad, dar promit ca la editia a doua o las mai usor cu pozele si sa biciclesc si eu alaturi de aceste doamne frumoase, frumoase, frumoase 🙂

Corneliu

Corneliu

Corneliu Ulici este actor si e foarte posibil sa-l recunoasteti din multe filme in care a aparut (de exemplu: The Devil Inside (2012), The Necessary Death of Charlie Countryman (2013) and Ceva Bun de la Viata (2011) , din reclame (da, el este „cetateanul european”) si, mai ales de la teatru.
O vreme am fost vecini intr-o casa frumoasa din centru, dupa care eu am plecat. In… Drumul Taberei… da, stiu… sa ma marit, sa fac copii si sa astept metroul. 🙂
Cand l-am abordat pe Corneliu pentru un set de poze aveam emotii pan’ la cer. Nu-l mai intalnisem de ceva vreme, 3-4 ani, nu mai stiam nimic despre el, cat timp liber are, ce crede despre sedinte foto pe nepusa masa, etc. Si imi aminteam foarte bine si cat de intimidant poate fi acest Corneliu.
Stiti… cand mi se intampla sa-mi pese atat de mult de un raspuns, reusesc cumva sa descriu cele mai simpe lucruri in fraze lungi si intortocheate.
Dar, pe cat de dorit, pe atat de neasteptat, raspunsul lui a fost simplu: „Da, sigur!”

wDSC_5988-1

Imi facusem griji degeaba; trebuia sa-mi aduc aminte ca, de fapt, este o persoana foarte placuta.
Iata cateva imagini de la intalnirea preliminara in care am discutat ce vrem de la sedinta noastra foto. Am simtit atunci ca dau proba eliminatorie pentru aceasta sedinta, dar se pare ca m-am calificat 🙂

Abia astept si sedinta foto, mai ales ca si Corneliu a decis sa se implice cu adevarat!

PS: Intre timp Corneliu a aflat ca a primit un rol intr-o productie de film. Rol in care va avea nevoie de barba. Careia ii gasisem noi deja alt rol, in sedinta foto. Nu-i nimic, bafta Corneliu si ai grija de barba!:)

 

Motiv in fotografie

Motiv in fotografie

w

Zilele trecute spuneam ca suntem cu totii fotografi. Mentin afirmatia, desi „calitatea” de fotograf inseamna mult mai mult decat simpla declansare in graba si la intamplare a aparatului foto sau a telefonului.
Deocamdata insa, hai sa nu ne incurcam in definitii si sa convenim impreuna ca ne place sa facem… poze. Deocamdata! 🙂

 

Nu este o noutate ca spatiul virtual este invadat de imagini neclare, prost incadrate (in cel mai fericit caz) de la diferite evenimente, poze facute cu singurul scop de a semnala lumii intregi ca autorul a fost si el… ACOLO. Soarta acestor imagini este pecetluita chiar dinainte de a fi facute: vor muri uitate in online, sau in memoria telefonului.

Fara sa ne dam seama, cand ridicam aparatul pentru o poza noua, ne raspundem deja in gand la o intrebare cruciala : „Merita efortul?” Motivarea poate avea diverse variante pentru fiecare dintre noi, dar numitorul comun este ca toti simtim nevoia de a „ingheta” clipa, de a pastra amintirea acelui moment special cand CEVA-ul ne-a surprins placut sau nu. Daca ai decis ca merita sa faci fotografia, ai decis deja si ce vei face cu ea: cel mai probabil va ajunge si la alti oameni. Vei vrea sa inteleaga imediat ce-ai vazut, ce ai simtit, vei vrea sa-i amuzi sau sa-i pui pe ganduri.

Fotografii care se respecta au o regula nescrisa (in fine, au mai multe, dar legat de motivare asta este cea mai importanta): daca imaginea ta este nedreapta, renunta la ea. Nici un fotograf integru nu ar pastra un cadru in care subiectul este dezavantajat de lumina, de ambient,de context. Poate si de aceea vedetele tind sa-si creeze relatii cat mai bune cu fotografii lor: au nevoie sa fie pusi in lumina cea mai buna. Atentie: n-am spus „lumina cea mai corecta”!
Sa mai amintesc si faptul ca fotografia stie sa minta foarte credibil?

I have been frequently accused of deliberately twisting subject matter to my point of view. Above all, I know that life for a photographer cannot be a matter of indifference. Opinion often consists of a kind of criticism. But criticism can come out of love.

Robert Frank
Asadar ce va motiveaza sa faceti poze? Oricare ar fi acest motiv, trebuie sa stiti ca fotografia spune multe si despre autorul ei: despre inteligenta, etica, bun gust. Orice fotografie oglindeste si personalitatea autorului…poate si de aceea atatea imagini defaimatoare sau, pur si simplu, proaste raman anonime.

Every man’s work, whether it be literature, or music or pictures or architecture or anything else, is always a portrait of himself.

 Samuel Butler

Ei bine… nu stati prea mult pe ganduri: fotografiati de placere! Si printati-va fotografiile! Imi veti multumi mai tarziu! 🙂

Despre fotografie. De la coada la cap

Despre fotografie. De la coada la cap

In articolele urmatare voi incerca sa ofer cateva idei pentru a va ajuta sa obtineti fotografii mai… bune.
Am ezitat putin in alegerea adjectivului: fotografii… mai bune/ mai frumoase/ mai interesante/ originale ?

Sa ne lamurim intai ce inseamna pentru fiecare dintre noi o fotografie valoroasa. Pentru mine, de exemplu, e mare lucru daca reusesc sa fac o poza pe care sa-mi doresc sa o printez. Am in colectie mai multe poze decente (clare, frumos colorate, cu mesaj), dar putine pe care le-as expune public, printate, inramate. Abia aceste imagini ar candida, din punctul meu de vedere, la titlul de fotografie BUNA.

Scopul acestui blog nu este, insa, acela de a oferi sfaturi pentru artisti fotografi, ci oamenilor cu multe alte valente, care se intersecteaza mai rar cu fotografia, ca arta. Acestia suntei voi dragi mamici si tatici cu micuti sau cu pustiulici mai mari, copiii care apar in cel putin 99% din fotografiile din aparatele si telefoanele voastre. Este timpul ca amintirile voastre sa beneficieze de imagini mai clare, mai colorate, mai echilibrate, mai frumoase si m-as bucura daca as reusi sa va ajut in acest domeniu.

I’m an amateur photographer, apart from being a professional one, and I think maybe my amateur pictures are the better ones.

Elliott Erwitt

Poate ca fotografiati cu un aparat DSLR, sau preferati telefonul… nu conteaza. Si unii si altii va alegeti un subiect, faceti gestul de a ridica aparatul in dreptul ochilor, focalizati si declansati… Da, suntem cu totii fotografi! In aceeasi masura in care putem spune cu totii ca suntem si bucatari chef, din simplu motiv ca stim ca facem omleta, supa si reusim sa nu carbonizam micii pe gratar. 🙂

E greu sa te abtii sa faci poze cand ai in fata un peisaj superb, un model atragator sau copilul tocmai a facut o boacana simpatica. Mai ales cand ai la indemana un telefon cu atatea functii pentru fotografie ca in ziua de azi. Sfatul meu: NU VA ABTINETI!

Fotografiati des, fotografiati tot ce va face sa zambiti, sa plangeti, tot ce va pune pe ganduri.
Cu o singura conditie: printati!
Fotografia abandonata in varianta digitala, fara sa ajunga si pe hartie, este doar o fantoma. Printati si veti intelege.

Iar cand veti decide sa printati se va intampla ceva: fotograful incepator din voi va deveni un pic „mai artist”. Nu e putin lucru sa triezi sutele de fotografii care zac in memoria aparatului/telefonului si chiar actiunea aceasta, de alegere a cadrului ce merita printat, va transforma felul in care va veti raporta la fotografie. Deodata devin importante o incadrare mai ingrijita, un focus mai cu rabdare facut, alegerea variantei color sau alb/negru, etc. Sunt decizii ce tin de creativitate, iar creativitatea este apanajul artistilor!

Asa ca… fotografiati de placere. Si printati: imi veti multumi mai tarziu!

8 martie

8 martie

Este 8 martie si… da, astazi sunt sarbatorite femeile. Dar pentru ca eu cred ca orice femeie este alcatuita si slefuita de mai multi barbati, mi se pare normal sa le dedic si lor o parte din semnificatia acestei zile.
Stiu cum suna, dar iata lista mea de barbati:

TATA: pentru ca m-a privit mereu ca pe un om intelept, chiar si atunci cand nu era cazul.

DAN &GABI + CIPRIAN: verisorii mei pe care abia asteptam sa-i vizitam ori de cate ori mergeam la tara. Pentru noi, verisoarele de la oras, casele lor erau occidentul, promisiunea unei vieti armonioase. Abia asteptam sa ajung la ei, sa ma postez in fata bibliotecii lui Dan, pasionat de arheologie si sa ascult Queeen sau Nirvana la casetofonul lui Gabi. Era onoarea suprema sa ma lase sa-i derulez casetele cu un pix sau un creion, cand casetofonul nu mai reusea. Pana tarziu, spre zilele noastre, verisorii mei au fost barbatii cei mai „cool” pe care i-am cunoscut.

UNCHIUL TICU: deloc intamplator, tatal lui Dan si al lui Gabi. Primul meu model de barbat elegant, destept, profesionist, generos si bland. Chiar si dupa moartea sa, el mi-a oferit calapodul dupa care am „masurat” multa vreme suflarea masculina. Treptat, acest calapod s-a modificat, dar structura de baza a ramas aceeasi.

IUBITI: cei cativa barbati pe care i-am iubit si cei (si mai putini) care m-au iubit. Mai toti au avut doze mai mici sau mai mari de timiditate (pe unii, cei mai semnificativi pentru mine, a trebuit sa-i abordez eu) , pe toti i-am considerat inteligenti, interesanti, amuzanti. Pe unii nu i-am meritat, pe altii nu i-am inteles, cu multi m-am comportat prosteste, dar pe majoritatea i-am respectat si inca le sunt recunoscatoare pentru fiecare minut pe care mi l-au daruit. Nu e putin lucru sa fii in apropierea unui om pasionat, care te face sa arzi puternic, care te re-invata curajul, visarea, care te inspira, care te ajuta sa te descoperi si sa te transformi in ceva mai bun, mai inalt.

EL: cel care insumeaza si depaseste acum toate calitatile barbatilor pe care i-am intalnit vreodata, tatal micului barbat pe care trebuie acum sa-l ajut eu sa creasca si poate, candva, sa aprinda imaginatia cuiva 🙂

La multi dragii mei dragi frumosi!

 

Copii in fotografiile cu telefonul- 10 pasi simpli pentru succes

Copii in fotografiile cu telefonul- 10 pasi simpli pentru succes

Desigur, toti stim cum sa facem poze cu telefonul. Insa, in cazul fotografiilor cu copiii, exista cateva „reguli” de care este bine sa tinem cont:

1. Tine telefonul la indemana! Copiii sunt imprevizibili, oricand pot face o boacana simpatica sau o mutrita delicioasa. Sa mai pomenesc de primii pasi, prima lingurita de mancare administrata „by him self”, gesturile neasteptate, felul in care doarme, etc?

2. Degeaba ai telefonul la indemana daca vei fi nevoit sa pierzi secunde bune ajung la aplicatia foto. Incearca sa aduci pe ecranul principal o iconita care sa te ajute sa poti fotografia in doi timpi si trei miscari!

3. Legat de punctul anterior: obisnuieste-te sa privesti cu ochi de fotograf. Da, puiutul mic este simpatic orice ar face, dar n-ar fi mai bine sa fii selectiva? Iata doar cateva idei de fotografiat pentru a economisi timp (si nervi):

  • bebe in somn- urmareste sa pui accentul pe manute sau pe talpile goale, pe jucariile de langa copil; ajuta-te de lumina naturala
  • la masa – cum tine biberonul, sau lingurita, cum se chinuie cu o bucatica de mar sau morcov
  • la plimbare
  • la joaca- cum arata inconjurat/ acoperit de jucarii? care este jucaria preferata? ce se intampla daca i-o iei din mana? ce obiecte casnice transforma in jucarie?
  • in vizita- cum reactioneaza cu alte persoane decat parintii?

4.  Esti parinte, asta iti vine oricum din instinct: siguranta copilului vine pe primul loc, indiferent de cat de interesant ti s-ar parea cadrul. Si nu ma refer doar la siguranta fizica, de o importanta covarsitoare. Ma gandesc si la felul in care va fi portretizat copilul: copiii despuiati, sau in situatii degradante, penibile, jignitoare… big, BIG, BIG NO! Desigur, tot la capitolul „siguranta” se inscrie si felul in care vei expune poza: aproape sigur te vei gandi la retelele de socializare. Mare grija cum gestionezi lista de prieteni!

5. Inainte de a face poza, incearca sa incadrezi cat mai bine: evita cadrele dezordonate, cu prea multe elemente (haine aruncate, perdele cazute, persoane fara legatura cu poza, etc). ZAMBESTE cand faci poze, vei observa ce mult conteaza!

6. Dupa ce faci poza verifica ce-a iesit. Daca nu esti multumita nu ezita sa incerci din nou. Desigur, sunt multe situatii in care „vraja” momentului se pierde, dar si multe cazuri in care e bine sa nu renunti. Continua sa zambesti!

7. In functie de varsta copilului si de fiecare situatie in parte e o idee buna sa ii arati si lui poza facuta. S-ar putea sa intre in joc si sa urmeze o serie de cadre WAW!

8. Nu uita pozele in telefon. E foarte posibil sa le stergi din greseala si ar fi pacat. Descarca-le intr-un fisier special in calculator, copie-le pe CD/DVD, stick de memorie sau chiar incarca-le pe unul din zecile de site-uri de stocare gratuite existente. N-ar fi rau sa faci si triere a pozelor, apoi sa le salvezi dupa data in fisiere denumite cu numele evenimentului (dupa caz).

9. Pozele traiesc atat timp cat cineva le priveste. Nu fi egoista: arata fotografiile tale, mandreste-te cu ele, cere pareri si incearca sa inveti din greseli. Desigur, fii foarte selectiva cu persoanele carora le arati imagini cu puiul tau! Printeaza cele mai reusite cadre, vei fi extrem de incantata de „feeling”-ul pozei pe hartie!

10. Bucura-te de aceasta experienta. Cu cat vei exersa mai mult, cu  atat mai repede pozele se vor transforma in fotografii si sunt sigura ca se poate intui diferenta 🙂

Distractie placuta!

howto2 copy

Infografic: De ce sa facem poze copiilor? Zilnic!

photoreason2
E adevarat ca parintii numai la poze nu se gandesc cand copilul plange, sau nu are pofta de mancare, sau e bolnavior sau… plictisit?

Dar ce-ar fi daca v-as prezenta subiectul un pic altfel? Iata cateva motive pentru care va invit sa reconsiderati ideea de a face cel putin cate o poza pe zi micutului/ micutilor vostri?

1. E al naibii de amuzant

Odata ce te obisnuiesti sa faci poze constant, poti invata copilul sa participe activ la procesul de fotografiere. Asa ca nu vei mai depinde doar de momentele spontane cand copilul isi iese din piele de simpatic ce e, ci puteti creea impreuna momente magice.

2. Poti observa evolutia copilului

Ce poate fi mai induiosator decat un album foto cu pozele copilului din prima zi pana la varsta scolara?
In plus, poti observa si cat de repede sau lent se dezvolta copilul si, daca ceva ti se pare in neregula, poti lua din timp masurile necesare.

3. Bebe+Foto=Super Cadou

Nu exista bunici, matusi si unchi care sa nu se bucure sincer cand le faci cadou un album cu pozele bebelusului tau. Mai ales daca va vedeti rar! Vrei sa faci cadoul un pic mai elegant? Inrameaza una din fotografiile preferate, sau creeaza o felicitare cu una din poze.

4. Pentru ca, inevitabil, uiti

Nu poti sa-ti imaginezi asta acum, dar va veni si ziua in care vei uita: acel zambet, acea lumina din ochi, chicotitul, plansetul… Nu poti inregistra viata copilului, dar poti retine pentru totdeauna cateva clipe. Simplu: cu o poza!

5. E terapeutic

Am spus deja ca fotografiatul, in sine, este amuzant. Dar e mai mult decat atat: este relaxant si pot aparea momente de inspiratie maxima, in care sa reusesti ACEA FOTOGRAFIE : simpla, perfect incadrata, cu lumina cea mai buna si mesaj clar!
Trebuie doar sa exersezi, sa exersezi si iar sa exersezi!

6. Poate fi profitabil

Poate ca stiti deja ca exista site-uri serioase dedicate comercializarii de fotografii, iar dintre cele mai cautate subiecte se disting… copiii. Cu cat sunt mai originale si mai bine facute, cu atat sunt mai cautate. Asa ca-  de ce nu?-  cu multa perseverenta, in timp, puteti obtine un venit constant si consistent.

Inca un motiv bun de tot, aici!