Selectează o Pagină

Planetarium

Am avut o mica vacanta la munte, departe de galagia orasului si tot ce mi-am dorit a fost sa dooorm cat de mult posibil. Totusi, am iesit si la poze putin, in timp ce toti ceilalti prieteni zburdau pe creste.

N-am facut prea multe poze in cele doua zile la Padina, dar pentru ca de curand am vazut un tutorial despre folosirea in fotografie a coordonatelor polare (un filtru in Photoshop), am horat sa incerc si eu.
M-am indragostit de tehnica asta si cred ca o perioada veti tot vedea astfel de imagini aici pe blog:
1padina

3padina


4padina


5padina


2padina


6padina

O mamica si un aparat foto

O mamica si un aparat foto

Fiecare dintre noi cunoastem cel putin o persoana impresionant de inteligenta. Sau…ma rog, cei mai norocosi dintre noi avem astfel de oameni in cercul de prieteni.
Eu as vrea sa va vorbesc putin despre Monica, o fosta colega de facultate, prietena draga, un om cu un umor taios ca briciul, bazat pe o inteligenta mult peste medie.  Stiind-o cu o putere imensa de a se darui studiului, eram convinsa ca e in stare sa invete absolut orice in cel mai scurt timp posibil.
Da, Monica e genul ala enervant de om care poate sa priceapa cu usurinta teorii complicate de matematici speciale si care, daca ar vrea, ar putea sa invete si japoneza pana joi, saptamana viitoare!
Asa ca atunci cand, la un moment dat, si-a cumparat un aparat foto (doar asa, pentru vacanta) n-am avut nici o indoiala ca mai devreme sau mai tarziu vor aparea si fotografiile WOW.
Pur si simplu ea nu poate accepta sa faca nici poze – si nimic altceva – cu o calitate „asa si-asa”!

Cred ca are aparatul foto de vreo 5 ani si sa nu va ganditi ca este vreun gadget de ultima ora. E un… Canon.
Da, e o mica ironie de nikonist, dar Monica va intelege. 🙂 

Acum ca e mamica, scoasa temporar din circuitul munca-Munca-MUNCA-munca si inca un pic de munca, Monica mai fura zilnic cateva momente pe care le dedica fotografiei. O relaxeaza, o distreaza si face poze fara nici cea mai mica intentie de a face arta.
Iar acesta este CEL MAI BUN MOD DE A FOTOGRAFIA!

Hai sa vedeti ce poate face un om dedicat, cu aparatel obisnuit:

foto: Monica Minciu

Monica locuieste acum, impreuna cu familia, in Dubai si cele mai multe fotografii sunt facute de la fereastra apartamentului in care locuieste, la ametitoarea inaltime a etajului 63.

Eric- 8 luni

Eric- 8 luni

In decembrie urmeaza cea de-a treia sedinta foto cu Eric, un baietel jucaus si vesel, care zambeste cu ochii ca nimeni altul!

Mamica lui isi doreste un „crash the cake” cu ocazia implinirii unui an de cand Eric a venit pe lume sa le faca viata mai frumoasa si mai interesanta parintilor lui, asa ca acum sunt in cautare de idei interesante pentru acea sedinta foto!

Pana atunci, iata o mica mostra din pozele facute cand Eric avea 4, respectiv 8 luni. Nu-i asa ca e duuuulce?!

wcrop1

wcrop2

Pe locuri, fiti gata…. foto! (fundalul)

Ultimul articol cu reguli de fotografiere se referea la incadrare si am tinut sa pastrez lucrurile cat mai simple posibil. Ce spuneti, mergem mai departe?

Ok… astazi voi incerca sa simplific lucrurile si mai mult. Voi vorbi despre fundal.

In fotografie fundalul este un alt element esential; este foarte posibil ca un subiect bine ales, bine incadrat sa fie dezavantajat de un fundal nefericit. Oamenilor le place ordinea, simplitatea si ar fi bine sa tinem seama de asta si in fotografie.

Voi folosi cateva din fotografiile mele pentru a exemplifica diferite situatii. Prima: iata ce numesc eu GRESIT 🙂

 

Nu ma voi lega de incadrarea care sufera mult in imaginea asta (mare lucru nu puteam face, oricum, fotografiam dintr-o barca in miscare), dar la capitolul fundal aglomerat poza sta chiar foarte bine. Ceea ce e foarte rau! 🙂

Un fundal atat de aglomerat fura din mesajul fotografiei, mesaj care aici s-ar referi la conditiile de viata ale cambogienilor ce locuiesc pe malurile raului Sang Kae. Numai ca nu e nimic percutant in aceasta imagine: eram prea departe de subiect, am prins in imagine inutil de mult cer, prea putin din albia raului si poate ca o alta pozitionare m-ar fi ajutat sa pun in valoare haosul de pe mal. Poate! 🙂

Iata doua exemple in care m-am jucat cu fundalul si, desi am pastrat aceleasi elemente au rezultat imagini fundamental diferite:

  1. AGLOMERAREA ELEMENTELOR: cromatic, este o mica diferenta intre subiectul ales (coloanele de pietre) si fundal

2. IZOLAREA SUBIECTULUI: a fost nevoie doar de un pas in lateral pentru a identifica un fundal cu o culoare contrastanta pentru a pune in valoare subiectul.

Uneori fundalul poate fi si personaj principal: un perete cu un basorelief frumos, in mod evident plasat intr-un obiectiv turistic special (in acest caz templul Angkor Wat, Cambogia), care incadreaza un turist ce-si face fericit un selfie 🙂

Iata alte doua cazuri in care am folosit aceleasi elemente, dar transformand subiectul in fundal am reusit sa obtin o fotografie diferita:

Am promis ca nu complic lucrurile asa ca ma opresc aici. Mai sunt multe de discutat, dar mi-ar placea sa primesc intrebari si idei de la voi 🙂

Fotografiati zilnic, fotografiati ce iubiti si iubiti ce fotografiati! Se va vedea in poze! 🙂

La doctor cu veselie!

La doctor cu veselie!

A trecut deja o zi de la un eveniment foarte interesant la care am fost invitata in calitate de blogger si mamica si daca n-am apucat sa scriu despre asta inca pe site este pentru ca am simtit nevoia sa ma documentez bine de tot. Nu de alta, dar informatiile primite au fost atat de multe, atat de interesante si de importante, incat trebuie studiate pe indelete.

Disney Junior a organizat ieri o intalnire minunata cu multi jurnalisti si bloggeri si  i-a invitat pe acestia si pe copiii prezenti, in marea lume din micutul cabinet al Doctoritei Plusica.

Ok, poate ca nu stiti despre ce e vorba, dar Doctorita Plusica este CEL MAI TARE SERIAL DE DESENE ANIMATE PENTRU COPII DE ASOLUT TOATE VARSTELE! Da, si la 92 de ani tot o veti iubi pe Plusica! 🙂

Nu conteaza ca are numai 6 anisori, Plusica stie sa trateze jucariile de plus din camera sa: Dragonel, Oiță, Hallie si Zăpi.  Treptat, acestia se transforma in aliatii ei in misiunea de a vindeca si restul jucariilor, in timp ce imparte sfaturi utile micilor telespectatori despre ingrijirea celor din jur.

Desenul propriu zis este absolut superb, elegant si inspirat, asa cum doar Disney stie sa o faca.

 

Trebuie sa va mai spun ca serialul nu se limiteaza doar la a prezenta joaca Plusicai „de-a doctorita”, ci atinge cu succes mai multe puncte: aduce în prim plan conceptul de implicare în comunitate și cat de important este sa dai o mana sau o labuta de ajutor atunci cand oamenii sau jucariile de plus au nevoie. Totodata, în acest fel, prescolarii sunt incurajati sa isi depaseasca teama de a merge la doctor. Sa nu uitam de simpaticele lectii de igiena pe care Plusica le ofera copilareste micutilor telespectatori, indemnandu-i si sa fie prietenosi, amabili si creativi.

Poate ca v-ati dat seama deja, dar eu am vazut cam toate episoadele si sunt extrem de incantata de acest serial. Baietelul meu, Vlad (2 ani) topaie deocamdata doar din cauza muzicii vesele din generic, dar sunt sigura ca va deveni si el fan inflacarat al micutei doctorite!

 

Si daca juniorii au fost ocupati in superbul spatiu de joaca aranjat pentru ei, parintii au avut ocazia sa se intalneasca cu varianta mult mai serioasa a serialului: reprezentantii Crucii Rosii Romania au tinut un mini-curs de prim ajutor axat pe situatii ce pot aparea in familii cu copii mici. Oh, ce greu a fost sa privesc tehnicile de resuscitare demonstrate cu ajutorul unui bebe manechin de plastic!

 

Acordarea primului ajutor ar trebui sa fie o disciplina obligatorie in fiecare an scolar, incepand cu clasele mici. Este atat de important sa poti face fata unei situatii limita, cand e posibil sa fii singurul care poate salva viata unui om. Nici nu trebuie sa mai spun ca acel om ar putea fi oricine: parintele tau, sora, frate, sot/sotie sau… copilul tau!

Daca sunteti in aceeasi oala cu mine, restantieri la capitolul asta, sau daca v-ati dori sa va reimprospatati cunostintele de acordare a primului ajutor am o veste buna: puteti sa va inscrieti oricand la cursurile organizate de C.R.R. Eu nu mai aman acest curs, mai ales ca pretul este mai mult decat modest (150 lei) daca e sa ne gandim ca necesita 12 ore de predare, iar dupa absolvirea cursurilor de baza, veti sti sa acordati  prim ajutor in caz de:
– pierderea cunostintei;
– stop cardio-respirator;
– hemoragii;
– luxatii, entorse, fracturi;
– arsuri (in caz de electrocutare sau insolatie)
–  innec sau sufocare cu un corp strain etc.

In plus, Crucea Roșie Română a lansat campania de strângere de fonduri pentru continuarea și extinderea proiectului Puncte de Prim Ajutor în Zone Izolate:

Face it! Orice gest e important. Implică-te!

Susţine Campania promovând proiectul “Puncte de prim ajutor in zone izolate”

Susţine primul ajutor în România cu 2 euro prin SMS* la 8840

Donează online www.crucearosie.ro

 

Pe locuri, fiti gata… foto! (incadrarea)

Ok, gata cu promovarea fotografiei…pana la urma este o arta care isi alege singura discipolii 🙂

Asadar… cum sa facem fotografii mai frumoase? Initial am vrut sa scriu „fotografii corecte”, dar:

1. suna foarte aiurea;

2. corectitudinea nu (prea) are ce cauta intr-un act artistic!

Acesta este primul articol in care voi „ataca” subiectul regulilor de baza din fotografie, reguli care vor urmari atat aspecte estetice, cat si tehnice. Pentru ca ma adresez acum celor multi care fac des poze cu telefonul, nu prea vom insista pe tehnica, dar va promit ca nu voi ignora acest capitol.

Estetica in fotografie = Incadrare + Compozitie + Mesaj +  acel „je ne sais quoi” 🙂

Incadrarea este caracteristica principala a unei fotografii, este elementul care da personalitate unei imagini, care poate amplifica sau poate distruge cu totul mesajul acesteia. Este esentiala, este „proba eliminatorie” pentru a obtine o fotografie de impact.

Cu totii intelegem semnificatia cuvantului, iar in fotografie sensul lui este ad-litteram: felul in care in timpul fotografierii autorul alege sa pozitioneze subiectul in interiorul imaginii.

Regulile incadrarii sunt putine, extrem de simple si foarte usor de aplicat!

  1. REGULA TREIMILOR

Nu este nimic religios in regula asta, desi ar trebui invatata dumnezeieste de bine! Este foarte simplu, dar sa-l lasam pe Charlie sa ne explice:

De fiecare data cand fotografiati ar trebui sa va imaginati liniile rosii care impart cadrul in trei parti egale pe orizontala si trei pe verticala. Punctele de intersectie ale acestor linii (puncte colorate cu verde in imaginea de mai sus) sunt punctele de interes, punctele care atrag atentia asupra subiectului. In zona acestor puncte, sau in lungul liniilor rosii ar trebui plasat subiectul, astfel incat fotografia sa aiba „greutate”.

In cazul fotografiei de mai sus politistul, personajul orincipal, aflat in prim-lanul acestei imagini, este asezat cu totul in lungul celei de-a doua linii rosii verticale. Cumva paralel cu aceasta linie se afla si cele doua chipuri ale lui Charlie si „The Kid”… Nu-i asa ca este o imagine memorabila?

Iata alte doua exemple care respecta regula treimii. Nu uitati: fotografia nu este o stiinta exacta (desi, cand vom intra putin in termenii tehnici, s-ar putea sa contrazic aceasta afirmatie); este suficient sa aproximati aceste linii si puncte de interes, iar efectul va fi garantat!

 

Pe oricare dintre cele doua liniile orizontale puteti plasa elemente ca:

  • orizontul (…doh! 🙂 )- asa va asigurati ca linia orizontului este dreapta, fireasca
  • ferestre (margini superioare sau inferioare)
  • balustrade, poduri, etc

Sfat: nu pozitionati subiectul in centrul imaginii! De cele mai multe ori fotografia iese ciudat, nu are impact… nu unul pozitiv, oricum. Desigur, exista fotografii renumite in care subiectul este centrat, dar acolo sunt respectate o gramada de alte reguli!

2. REGULA SECTIUNII DE AUR

Regula sectiunii de aur a devenit celebra in timpul Renasterii, desi a fost descoperita inca din antichitate. E mai greu de explicat in cuvinte, dar pe scurt: s-a constatat ca atentia privitorului se concentreaza pe coltul din dreapta jos a imaginii. Motivul ar putea fi dat de obisnuinta de a citi de la stanga la dreapta si de sus in jos, desi chinezii sau arabii nu se pot „lauda” cu asta. Grafic, regula se transpune astfel:

Spirala rosie sugereaza ca atentia este directionata catre coltul din dreapta jos a imaginii, catre personajul feminin.
Iata mai jos aceeasi imagine in doua variante: una in care regula sectiunii de aur este folosita diferit, alta in care se testeaza si regula treimii.

Desigur, nu este neaparat necesar ca o imagine sa respecte ambele reguli simultan. Asta e frumusetea fotografiei: fotograful face legea. Daca respecta regulile! 🙂

Acestea sunt cele mai des folosite reguli de incadrare.
Odata ce le-ati inteles si incepeti sa le aplicati, veti vedea o imbunatatire substantiala a fotografiilor voastre!

Fotografiati cu incredere, acum stiti sa incadrati!

Fotografia de zi cu zi

Am facut un studiu printre cei apropiati si…. am o veste buna si una proasta 🙂
Dar intai sa va spun despre ce este vorba: am intrebat mai multi oameni despre care am numai vorbe bune cum procedeaza ei cand e vorba despre… (ghiciti ce?)… fotografie. Adica:

  1. Faci poze macar o data pe saptamana?
  2. Cu ce faci poze cel mai des?
  3. Cum ti se par fotografiile tale? Acceptabile sau nu?
  4. Postezi saptamanal macar o poza din telefon pe Facebook?
  5. Pozele din Telefon le pastrezi in arhiva si pe PC/ laptop?
  6. Ai printat vreodata macar o fotografie din telefon?

Bun, cam astea au fost intrebarile la care mi-au raspuns 13 persoane. Da, stiu, este unul din acele „studii” 🙂 Dar va asigur ca oricat de multe persoane ar fi participat, rezultatele ar fi aproximativ aceleasi.
Ah, sa nu uit: a trebuit sa ma includ si eu in studiu, altfel la ultimele doua intrebari raspunsurile ar fi fost dezastruoase!
Iata ce a rezultat:


  • FAC POZE ZILNIC 80%
  • FOLOSESC TELEFONUL PENTRU A FOTOGRAFIA 98%
  • CRED CA POZELE MELE SUNT OK(ish) 98%
  • POSTEZ MACAR O POZA/ SAPTAMANA PE FACEBOOK 100%
  • AM O ARHIVA DE POZE PE PC/LAPTOP 2%
  • AM PRINTAT CEL PUTIN O POZA DIN TELEFON 1%

V-am spus la inceput ca am o veste buna si una proasta, dar v-am mintit! Va rog sa ma iertati, dar nu am decat vesti bune: daca si voi fotografiati frecvent… cu telefonul… si credeti ca pozele voastre nu sunt chiar urate… ba sunt chiar bune de postat online…. stati pe o comoara inestimabila: amintirile voastre! Le puteti arhiva constiincios in foldere speciale, pe laptop, PC, pe interfete online de stocare, etc. Si nu le lasati sa moara: printati cele mai reprezentative imagini si pastrati-le in albume, ori inramati-le si puneti-le pe perete, sau daruiti-le celor dragi! Ori puteti face toate acestea la un loc!

Imi veti multumi mai tarziu! In gand…

Printeaza o amintire!

Printeaza o amintire!

Am inceput o serie de articole prin care incerc sa incurajez cat mai multi oameni sa fotografieze zilnic pe cei dragi si lucrurile frumoase din jurul lor. Elanul meu a ridicat cateva sprancene si niste semne de intrebare: ce am eu de castigat?

NIMIC!

De fapt, nu e chiar nimic: castig niste zambete pe care probabil ca nu le voi vedea nicicand, niste zambete care probabil nici nu vor sti vreodata ca mi se vor datora si mie intr-o mica masura. Zambetele celor dintre voi care se vor lasa convinsi sa se indragosteasca de fotografie, iar acestea vor cantari greu la o karma mai buna. 🙂

Fiecare fotograf are anumite preferinte: unii se indreapta catre peisaj, altii arhitectura, altii portret, foto-jurnalism, macro, moda, etc. Desi imi plac majoritatea genurilor de fotografie, ma simt cel mai bine in preajma copiilor si stiu cat de dificil, dar si ce incantare este sa lucrezi cu acestia.

De cand s-a nascut Vlad, fiul meu de 2 ani, rareori am avut ocazia sa-l fotografiez cu aparatul meu sofisticat. Ma dezarmeaza numai gandul ca nu am montat obiectivul care trebuie, ca setarile nu se fac cat ai clipi, ca-i voi alunga zambetul cu clincanitul declansatorului sau cu lumina puternica a flash-ului. Cat ai spune „Vlad” a si zburat sfertul de secunda in care el s-a cocotat pe WC si a reusit sa intinda un tub de pasta de dinti pe chiuveta, peste care a intins si trei sferturi din sulul de hartie igienica! Iar asta este doar un exemplu!

Sunt sigura ca ma intelegeti!

Exista totusi momente pe care le pot anticipa. De exemplu: cand Vlad doarme, chipul lui se transforma. Baietelul nazdravan, cu zambet sugubat, devine un mic ingeras pe ale carui pleoape aproape ca pot citi ce viseaza!

Sau spectacolul pe care-l face cand este la masa: ce bolta stie sa faca ghemul de spaghetti din manutele lui, pana aproape de televizor! Ce chicote stie sa scoata cand reuseste sa rastoarne paharul cu lapte sau sa-mi intinda supa de rosii pe tricou .

Acestea si multe altele sunt momente pe care eu as vrea sa le pastrez pentru totdeauna si am descoperit ca imi este mai simplu sa folosesc un telefon pentru a le fotografia.
Sa nu ne formalizam, fotografia este fotografie, indiferent cu ce instrument este facuta!
Trebuie doar sa respectam cateva reguli simple si, cu voia voastra, in viitor le veti gasi aici, pe blog, descrise cat de clar posibil.

Cand am decis sa nu ma mai chinui cu aparatul in momentele mai „dificile”, mi-am promis ca voi printa cat mai multe imagini din telefon, ca nu-mi voi lasa amintirile sa moara in memoria unei ustensile. Si nu ma refer doar la fotografiile cu Vlad, ci si la cele cu oameni dragi sau cu obiecte frumoase care ma inspira si-mi fac ziua mai luminoasa.
Am deja cateva albume pline cu poze facute cu telefonul si cu aparatul foto: credeti-ma, nu sunt diferente vizibile la imaginile (corect fotografiate) printate cu dimensiuni de 9/13 cm. De cele mai multe ori nu aveti nevoie de poze mai mari!

Printati si voi… veti vedea si veti iubi diferenta dintre print si digital, veti fi un pic mai fericiti si, poate, candva… imi veti multumi. In gand… 🙂

Mamici pe biciclete- Editia I

Mamici pe biciclete- Editia I

Ieri am fost prezenta la prima editie a unui eveniment special: MAMICI PE BICICLETE. Am tinut sa scriu cu majuscule ca sa fie clar cat de importante mi se par astfel de actiuni pentru noi toti, parinti sau „ne-parinti”.

Evenimentul a fost organizat de ONG-ul MaiNoi si iata, mai jos (cu copy-paste de pe site-ul lor), prezentarea si scopul acestui eveniment:

„Ce: Parada Mămici pe Biciclete aduce împreună mamele din București care consideră că bicicleta este mai mult decât un mijloc de transport sau de agrement, devenind un mobil de educație sustenabilă pentru copiii lor;

Cine: Mame în devenire (gravide), mămici cu copii în marsupiu, mame alături de copii pe triciclete și biciclete cu sau fără roți ajutătoare, dar și tătici, bunici, unchi, mătuși, bone, frați și surori, împreună cu copiii de care au grijă;

De ce: Parada Mamici pe Biciclete este menită să educe copiii și tineri părinți cu privire la importanța folosirii bicicletei pentru o viață sănătoasă, dar și să sensibilizeze opinia publică și autoritățile locale cu privire la statutul bicicliștilor urbani și a infrastructurii dedicate.

Când: sâmbătă, 26 septembrie 2015, interval orar: 14.00-17.00″

 

N-am vrut sa calc pe nimeni pe bataturi asa ca m-am prezentat constiincios la cortul organizatorilor si am cautat pe cineva cu care sa vorbesc despre permisiunea de a face poze. Am fost indrumata catre „doamna cu camasa alba”, Beatrice, care m-a intampinat cu un zambet cald si multa deschidere. Am facut schimb de numere de telefon si abia acum, in timp ce ma documentam pentru articol, aflu ca Beatrice este chiar unul din membrii fondatori ai ONG-ul. Iuhuu! 🙂

Mie mi-a fost clar ca evenimentul ar fi putut sa se numeasca foarte bine si „Pitici pe biciclete”, si „Tatici”, si „Bunici”, iar asta inseamna ca astfel de actiuni sunt asteptate, sunt interesante si sunt necesare pentru foarte multi bucuresteni.

Am vazut foarte multe mamici tinere, cu bebe in marsupiu sau sling, am vazut si mamici trecute de prima tinerete (a se citi „ajunse la varsta primei intelepciuni”), am vazut si tatici mandri, de toate varstele, si bunici veseli si implicati. Si am vazut si copiii: cum puteau sa fie altfel decat extrem de fericiti, de dinamici, de inteligenti, cand au alaturi astfel de oameni, ca model?

Felicitari MaiNoi si va doresc cat mai multe initiative de succes!

PS: De data asta n-am ajuns nici cu bicicleta, nici insotita de Vlad, dar promit ca la editia a doua o las mai usor cu pozele si sa biciclesc si eu alaturi de aceste doamne frumoase, frumoase, frumoase 🙂

Copii in fotografiile cu telefonul- 10 pasi simpli pentru succes

Copii in fotografiile cu telefonul- 10 pasi simpli pentru succes

Desigur, toti stim cum sa facem poze cu telefonul. Insa, in cazul fotografiilor cu copiii, exista cateva „reguli” de care este bine sa tinem cont:

1. Tine telefonul la indemana! Copiii sunt imprevizibili, oricand pot face o boacana simpatica sau o mutrita delicioasa. Sa mai pomenesc de primii pasi, prima lingurita de mancare administrata „by him self”, gesturile neasteptate, felul in care doarme, etc?

2. Degeaba ai telefonul la indemana daca vei fi nevoit sa pierzi secunde bune ajung la aplicatia foto. Incearca sa aduci pe ecranul principal o iconita care sa te ajute sa poti fotografia in doi timpi si trei miscari!

3. Legat de punctul anterior: obisnuieste-te sa privesti cu ochi de fotograf. Da, puiutul mic este simpatic orice ar face, dar n-ar fi mai bine sa fii selectiva? Iata doar cateva idei de fotografiat pentru a economisi timp (si nervi):

  • bebe in somn- urmareste sa pui accentul pe manute sau pe talpile goale, pe jucariile de langa copil; ajuta-te de lumina naturala
  • la masa – cum tine biberonul, sau lingurita, cum se chinuie cu o bucatica de mar sau morcov
  • la plimbare
  • la joaca- cum arata inconjurat/ acoperit de jucarii? care este jucaria preferata? ce se intampla daca i-o iei din mana? ce obiecte casnice transforma in jucarie?
  • in vizita- cum reactioneaza cu alte persoane decat parintii?

4.  Esti parinte, asta iti vine oricum din instinct: siguranta copilului vine pe primul loc, indiferent de cat de interesant ti s-ar parea cadrul. Si nu ma refer doar la siguranta fizica, de o importanta covarsitoare. Ma gandesc si la felul in care va fi portretizat copilul: copiii despuiati, sau in situatii degradante, penibile, jignitoare… big, BIG, BIG NO! Desigur, tot la capitolul „siguranta” se inscrie si felul in care vei expune poza: aproape sigur te vei gandi la retelele de socializare. Mare grija cum gestionezi lista de prieteni!

5. Inainte de a face poza, incearca sa incadrezi cat mai bine: evita cadrele dezordonate, cu prea multe elemente (haine aruncate, perdele cazute, persoane fara legatura cu poza, etc). ZAMBESTE cand faci poze, vei observa ce mult conteaza!

6. Dupa ce faci poza verifica ce-a iesit. Daca nu esti multumita nu ezita sa incerci din nou. Desigur, sunt multe situatii in care „vraja” momentului se pierde, dar si multe cazuri in care e bine sa nu renunti. Continua sa zambesti!

7. In functie de varsta copilului si de fiecare situatie in parte e o idee buna sa ii arati si lui poza facuta. S-ar putea sa intre in joc si sa urmeze o serie de cadre WAW!

8. Nu uita pozele in telefon. E foarte posibil sa le stergi din greseala si ar fi pacat. Descarca-le intr-un fisier special in calculator, copie-le pe CD/DVD, stick de memorie sau chiar incarca-le pe unul din zecile de site-uri de stocare gratuite existente. N-ar fi rau sa faci si triere a pozelor, apoi sa le salvezi dupa data in fisiere denumite cu numele evenimentului (dupa caz).

9. Pozele traiesc atat timp cat cineva le priveste. Nu fi egoista: arata fotografiile tale, mandreste-te cu ele, cere pareri si incearca sa inveti din greseli. Desigur, fii foarte selectiva cu persoanele carora le arati imagini cu puiul tau! Printeaza cele mai reusite cadre, vei fi extrem de incantata de „feeling”-ul pozei pe hartie!

10. Bucura-te de aceasta experienta. Cu cat vei exersa mai mult, cu  atat mai repede pozele se vor transforma in fotografii si sunt sigura ca se poate intui diferenta 🙂

Distractie placuta!

howto2 copy