Selectează o Pagină
Poti mai mult!

Poti mai mult!

Au trecut 5 luni de cand nu am mai scris in blog si au trecut atat de multe nu pentru ca n-as fi avut ce scrie, ci pentru ca efectiv nu am putut. Pe 30 noiembrie 2015, 64 de destine intrau sub spectrul mortii si sute de alti tineri treceau prin clipe de cosmar in urma catastrofei de la Colectiv.

Am iesit cu greu din starea de amorteala mentala, cu stari oscilante intre furie, dispret, durere, neputinta si iar furie. In aceste 5 luni mi-a fost aproape imposibil sa folosesc aparatul foto, care pentru mine este o lupa intreptata spre lume. Iar cum arata lumea ma durea.

Asa ca am cautat alte refugii, survoland internetul dupa proiecte de toate felurile, cat mai ciudate si mai frumoase. Pinterest-ul este o jungla in care te poti pierde cu usurinta, iar cand am dat de „embroidery” am stiut ca nu mai am scapare.

Am auzit tot felul de remarci rautacioase la adresa celor care cos, dar rezultatele unor tineri extrem de creativi de peste tot din lume i-ar putea amuti pe toti. Va invit sa vizitati site-ul MARICOR/MARICAR si veti intelege de ce spun asta.

Asa ca am decis sa incerc si eu. Si pentru ca eu sunt genul de persoana care se decide greu si se razgandeste repede, mi-am spus ca ar fi bine sa pun ceva presiune peste aceasta decizie si sa stabilesc o tinta cat mai sus. Un „high goal”, cum ar spune englezul.

In februarie am luat legatura cu prietenii de la Asociatia Lindenfeld si le-am propus o colaborare: eu sa brodez cat mai multe mici tablouase, facem licitatie in luna mai, iar toti banii stransi ajung in contul programului AJUNGEM MARI, pentru a-i ajuta pe cat mai multi copii institutonalizati. Deci pana la sfarsitul lunii aprilie va trebui sa termin (macar) 20 de broderii.

Am terminat 16 pana acum, lucrez la a 17-a si deja am primit o comanda pentru un tablou ceva mai mare. Si am inceput sa fac din nou fotografii!

Promit sa revin cu toate lucrarile cand vor fi gata, dar va las cu un mic exemplu despre ceea ce mi-am propus:

DSC_8596-1

 

Planetarium

Am avut o mica vacanta la munte, departe de galagia orasului si tot ce mi-am dorit a fost sa dooorm cat de mult posibil. Totusi, am iesit si la poze putin, in timp ce toti ceilalti prieteni zburdau pe creste.

N-am facut prea multe poze in cele doua zile la Padina, dar pentru ca de curand am vazut un tutorial despre folosirea in fotografie a coordonatelor polare (un filtru in Photoshop), am horat sa incerc si eu.
M-am indragostit de tehnica asta si cred ca o perioada veti tot vedea astfel de imagini aici pe blog:
1padina

3padina


4padina


5padina


2padina


6padina

O mamica si un aparat foto

O mamica si un aparat foto

Fiecare dintre noi cunoastem cel putin o persoana impresionant de inteligenta. Sau…ma rog, cei mai norocosi dintre noi avem astfel de oameni in cercul de prieteni.
Eu as vrea sa va vorbesc putin despre Monica, o fosta colega de facultate, prietena draga, un om cu un umor taios ca briciul, bazat pe o inteligenta mult peste medie.  Stiind-o cu o putere imensa de a se darui studiului, eram convinsa ca e in stare sa invete absolut orice in cel mai scurt timp posibil.
Da, Monica e genul ala enervant de om care poate sa priceapa cu usurinta teorii complicate de matematici speciale si care, daca ar vrea, ar putea sa invete si japoneza pana joi, saptamana viitoare!
Asa ca atunci cand, la un moment dat, si-a cumparat un aparat foto (doar asa, pentru vacanta) n-am avut nici o indoiala ca mai devreme sau mai tarziu vor aparea si fotografiile WOW.
Pur si simplu ea nu poate accepta sa faca nici poze – si nimic altceva – cu o calitate „asa si-asa”!

Cred ca are aparatul foto de vreo 5 ani si sa nu va ganditi ca este vreun gadget de ultima ora. E un… Canon.
Da, e o mica ironie de nikonist, dar Monica va intelege. 🙂 

Acum ca e mamica, scoasa temporar din circuitul munca-Munca-MUNCA-munca si inca un pic de munca, Monica mai fura zilnic cateva momente pe care le dedica fotografiei. O relaxeaza, o distreaza si face poze fara nici cea mai mica intentie de a face arta.
Iar acesta este CEL MAI BUN MOD DE A FOTOGRAFIA!

Hai sa vedeti ce poate face un om dedicat, cu aparatel obisnuit:

foto: Monica Minciu

Monica locuieste acum, impreuna cu familia, in Dubai si cele mai multe fotografii sunt facute de la fereastra apartamentului in care locuieste, la ametitoarea inaltime a etajului 63.

Eric- 8 luni

Eric- 8 luni

In decembrie urmeaza cea de-a treia sedinta foto cu Eric, un baietel jucaus si vesel, care zambeste cu ochii ca nimeni altul!

Mamica lui isi doreste un „crash the cake” cu ocazia implinirii unui an de cand Eric a venit pe lume sa le faca viata mai frumoasa si mai interesanta parintilor lui, asa ca acum sunt in cautare de idei interesante pentru acea sedinta foto!

Pana atunci, iata o mica mostra din pozele facute cand Eric avea 4, respectiv 8 luni. Nu-i asa ca e duuuulce?!

wcrop1

wcrop2

Biserica din noi

Biserica din noi

Chiar nu vreau sa discut in acest moment despre faptul ca niste oameni cu par alb au obsesii cu basme vechi de 2000 de ani. Parerea mea este, totusi, ca institutia Bisericii trebuie sa continue sa existe. Si nu asta au contestat cei 25.000 de oameni noaptea trecuta, ci faptul ca Biserica si-a pierdut clopotele, si-a pierdut altarul si si-a pastrat doar cutia milei si lumanarile aprinse scurt si revandute.

Dar daca Biserica vrea cu adevarat sa-si gaseasca si sa-si pastreze locul, exista unul vacant de foarte multa vreme: este nevoie de o institutie care sa-si asume rolul de catalizator al bunatatii, al caritatii, al modestiei, al simplitatii, al frumusetii, al talentului, al educatiei acestui popor.

E nevoie ca Biserica sa fie mult mai transparenta, mai conectata la realitate, mai inteligenta, mai deschisa, mai eleganta, mai moderna.

Dragi preoti, nu puteti pretinde ca va apropiati de aceste valori folosind acelasi limbaj batrancios, de secol XV, cu aceleasi idei de inchizitor, cu aceleasi atitudini de boieri pe mosie care va definesc acum pe multi, prea multi dintre voi. Daca vreti sa va meritati numele de PARINTE, purtati-va ca atare. Parintii nu asteapta sa fie chemati de copii cand acestia sunt in pericol, sau indurerati, sau confuzi. Parintii sunt primii care ajung langa fii si fiice, fara invitatie, atat la bine, cat si la greu. Mai ales la greu!

Sunteti utili acolo unde cei mai multi dintre noi nu indraznesc sa intre si-avem nevoie de incurajare: intre orfanii care cauta un zambet bun, o imbratisare si un sfat; printre batranii pe care-i uitam prea des, prea repede, prea fara remuscare; printre bolnavii pe care uneori nu stim sau nu putem sa-i ajutam; printre parintii care nu-si mai inteleg copiii; printre copiii care se vor prea repede adulti.

Dar te asteptam si-n cluburi, la concerte, draga Biserica. Nu e nevoie sa-ti ridici poalele in cap ca sa ne imprietenim, ba chiar te rugam sa nu o faci. E destul sa bem impreuna o bere sau, daca preferi altfel, un vin bun, chiar si nesfintit. Sa ascultam putina muzica, cu ritm ceva mai alert decat esti obisnuita la slujba si poate sa glumim fiecare despre preferintele noastre muzicale. Hai sa stam de vorba de la egal la egal, poate inveti si tu de la noi. Sau suntem aroganti daca spunem ca stim si noi cate ceva ce tie iti scapa?

Fii tu exemplu de bunatate fara margini, de mila, de modestie, de toleranta, de incredere, de bun gust  si corectitiudine si daca vezi ca nu mai gasim calea catre tine, iesi tu in fata noastra mai des.

A apus vremea cand Biserica astepta cu portile deschise pe cei doritori; ce se vede si se aude acum printre usile mari, scumpe, bogat decorate nu atrage pe nimeni.

Vrem sa stim ca te dedici acestei natiuni, vrem sa stim cum o faci si nu te va acuza nimeni de lipsa de modestie. E normal sa spui clar si raspicat pe cine, unde si cum ajuti, nu de alta, dar toate fondurile tale sunt stranse prin donatiile oferite tot de oamenii simpli. Nu te poti comporta ca o entitate privata, existenta ta este sustinuta (multi ar spune “suportata”) de noi toti.

Si, draga Biserica, atat de pierduta acum printre masini de lux si coloane oficiale, nu mai lasa fosilele sa vorbeasca in numele tau. Sunt atat de multi profesionisti tineri care stiu sa comunice pe intelesul oamenilor prezentului orice mesaj din partea ta, fara sa creeze neintelegeri atat de grave.

Nu-mi mai amintesc textul exact, dar am citit undeva ca o manastire este pandita de un singur diavol, o cetate de o armata de draci. Ghici unde este mai mare nevoie de tine, draga Biserica!

Pe locuri, fiti gata…. foto! (fundalul)

Ultimul articol cu reguli de fotografiere se referea la incadrare si am tinut sa pastrez lucrurile cat mai simple posibil. Ce spuneti, mergem mai departe?

Ok… astazi voi incerca sa simplific lucrurile si mai mult. Voi vorbi despre fundal.

In fotografie fundalul este un alt element esential; este foarte posibil ca un subiect bine ales, bine incadrat sa fie dezavantajat de un fundal nefericit. Oamenilor le place ordinea, simplitatea si ar fi bine sa tinem seama de asta si in fotografie.

Voi folosi cateva din fotografiile mele pentru a exemplifica diferite situatii. Prima: iata ce numesc eu GRESIT 🙂

 

Nu ma voi lega de incadrarea care sufera mult in imaginea asta (mare lucru nu puteam face, oricum, fotografiam dintr-o barca in miscare), dar la capitolul fundal aglomerat poza sta chiar foarte bine. Ceea ce e foarte rau! 🙂

Un fundal atat de aglomerat fura din mesajul fotografiei, mesaj care aici s-ar referi la conditiile de viata ale cambogienilor ce locuiesc pe malurile raului Sang Kae. Numai ca nu e nimic percutant in aceasta imagine: eram prea departe de subiect, am prins in imagine inutil de mult cer, prea putin din albia raului si poate ca o alta pozitionare m-ar fi ajutat sa pun in valoare haosul de pe mal. Poate! 🙂

Iata doua exemple in care m-am jucat cu fundalul si, desi am pastrat aceleasi elemente au rezultat imagini fundamental diferite:

  1. AGLOMERAREA ELEMENTELOR: cromatic, este o mica diferenta intre subiectul ales (coloanele de pietre) si fundal

2. IZOLAREA SUBIECTULUI: a fost nevoie doar de un pas in lateral pentru a identifica un fundal cu o culoare contrastanta pentru a pune in valoare subiectul.

Uneori fundalul poate fi si personaj principal: un perete cu un basorelief frumos, in mod evident plasat intr-un obiectiv turistic special (in acest caz templul Angkor Wat, Cambogia), care incadreaza un turist ce-si face fericit un selfie 🙂

Iata alte doua cazuri in care am folosit aceleasi elemente, dar transformand subiectul in fundal am reusit sa obtin o fotografie diferita:

Am promis ca nu complic lucrurile asa ca ma opresc aici. Mai sunt multe de discutat, dar mi-ar placea sa primesc intrebari si idei de la voi 🙂

Fotografiati zilnic, fotografiati ce iubiti si iubiti ce fotografiati! Se va vedea in poze! 🙂

La doctor cu veselie!

La doctor cu veselie!

A trecut deja o zi de la un eveniment foarte interesant la care am fost invitata in calitate de blogger si mamica si daca n-am apucat sa scriu despre asta inca pe site este pentru ca am simtit nevoia sa ma documentez bine de tot. Nu de alta, dar informatiile primite au fost atat de multe, atat de interesante si de importante, incat trebuie studiate pe indelete.

Disney Junior a organizat ieri o intalnire minunata cu multi jurnalisti si bloggeri si  i-a invitat pe acestia si pe copiii prezenti, in marea lume din micutul cabinet al Doctoritei Plusica.

Ok, poate ca nu stiti despre ce e vorba, dar Doctorita Plusica este CEL MAI TARE SERIAL DE DESENE ANIMATE PENTRU COPII DE ASOLUT TOATE VARSTELE! Da, si la 92 de ani tot o veti iubi pe Plusica! 🙂

Nu conteaza ca are numai 6 anisori, Plusica stie sa trateze jucariile de plus din camera sa: Dragonel, Oiță, Hallie si Zăpi.  Treptat, acestia se transforma in aliatii ei in misiunea de a vindeca si restul jucariilor, in timp ce imparte sfaturi utile micilor telespectatori despre ingrijirea celor din jur.

Desenul propriu zis este absolut superb, elegant si inspirat, asa cum doar Disney stie sa o faca.

 

Trebuie sa va mai spun ca serialul nu se limiteaza doar la a prezenta joaca Plusicai „de-a doctorita”, ci atinge cu succes mai multe puncte: aduce în prim plan conceptul de implicare în comunitate și cat de important este sa dai o mana sau o labuta de ajutor atunci cand oamenii sau jucariile de plus au nevoie. Totodata, în acest fel, prescolarii sunt incurajati sa isi depaseasca teama de a merge la doctor. Sa nu uitam de simpaticele lectii de igiena pe care Plusica le ofera copilareste micutilor telespectatori, indemnandu-i si sa fie prietenosi, amabili si creativi.

Poate ca v-ati dat seama deja, dar eu am vazut cam toate episoadele si sunt extrem de incantata de acest serial. Baietelul meu, Vlad (2 ani) topaie deocamdata doar din cauza muzicii vesele din generic, dar sunt sigura ca va deveni si el fan inflacarat al micutei doctorite!

 

Si daca juniorii au fost ocupati in superbul spatiu de joaca aranjat pentru ei, parintii au avut ocazia sa se intalneasca cu varianta mult mai serioasa a serialului: reprezentantii Crucii Rosii Romania au tinut un mini-curs de prim ajutor axat pe situatii ce pot aparea in familii cu copii mici. Oh, ce greu a fost sa privesc tehnicile de resuscitare demonstrate cu ajutorul unui bebe manechin de plastic!

 

Acordarea primului ajutor ar trebui sa fie o disciplina obligatorie in fiecare an scolar, incepand cu clasele mici. Este atat de important sa poti face fata unei situatii limita, cand e posibil sa fii singurul care poate salva viata unui om. Nici nu trebuie sa mai spun ca acel om ar putea fi oricine: parintele tau, sora, frate, sot/sotie sau… copilul tau!

Daca sunteti in aceeasi oala cu mine, restantieri la capitolul asta, sau daca v-ati dori sa va reimprospatati cunostintele de acordare a primului ajutor am o veste buna: puteti sa va inscrieti oricand la cursurile organizate de C.R.R. Eu nu mai aman acest curs, mai ales ca pretul este mai mult decat modest (150 lei) daca e sa ne gandim ca necesita 12 ore de predare, iar dupa absolvirea cursurilor de baza, veti sti sa acordati  prim ajutor in caz de:
– pierderea cunostintei;
– stop cardio-respirator;
– hemoragii;
– luxatii, entorse, fracturi;
– arsuri (in caz de electrocutare sau insolatie)
–  innec sau sufocare cu un corp strain etc.

In plus, Crucea Roșie Română a lansat campania de strângere de fonduri pentru continuarea și extinderea proiectului Puncte de Prim Ajutor în Zone Izolate:

Face it! Orice gest e important. Implică-te!

Susţine Campania promovând proiectul “Puncte de prim ajutor in zone izolate”

Susţine primul ajutor în România cu 2 euro prin SMS* la 8840

Donează online www.crucearosie.ro

 

Pe locuri, fiti gata… foto! (incadrarea)

Ok, gata cu promovarea fotografiei…pana la urma este o arta care isi alege singura discipolii 🙂

Asadar… cum sa facem fotografii mai frumoase? Initial am vrut sa scriu „fotografii corecte”, dar:

1. suna foarte aiurea;

2. corectitudinea nu (prea) are ce cauta intr-un act artistic!

Acesta este primul articol in care voi „ataca” subiectul regulilor de baza din fotografie, reguli care vor urmari atat aspecte estetice, cat si tehnice. Pentru ca ma adresez acum celor multi care fac des poze cu telefonul, nu prea vom insista pe tehnica, dar va promit ca nu voi ignora acest capitol.

Estetica in fotografie = Incadrare + Compozitie + Mesaj +  acel „je ne sais quoi” 🙂

Incadrarea este caracteristica principala a unei fotografii, este elementul care da personalitate unei imagini, care poate amplifica sau poate distruge cu totul mesajul acesteia. Este esentiala, este „proba eliminatorie” pentru a obtine o fotografie de impact.

Cu totii intelegem semnificatia cuvantului, iar in fotografie sensul lui este ad-litteram: felul in care in timpul fotografierii autorul alege sa pozitioneze subiectul in interiorul imaginii.

Regulile incadrarii sunt putine, extrem de simple si foarte usor de aplicat!

  1. REGULA TREIMILOR

Nu este nimic religios in regula asta, desi ar trebui invatata dumnezeieste de bine! Este foarte simplu, dar sa-l lasam pe Charlie sa ne explice:

De fiecare data cand fotografiati ar trebui sa va imaginati liniile rosii care impart cadrul in trei parti egale pe orizontala si trei pe verticala. Punctele de intersectie ale acestor linii (puncte colorate cu verde in imaginea de mai sus) sunt punctele de interes, punctele care atrag atentia asupra subiectului. In zona acestor puncte, sau in lungul liniilor rosii ar trebui plasat subiectul, astfel incat fotografia sa aiba „greutate”.

In cazul fotografiei de mai sus politistul, personajul orincipal, aflat in prim-lanul acestei imagini, este asezat cu totul in lungul celei de-a doua linii rosii verticale. Cumva paralel cu aceasta linie se afla si cele doua chipuri ale lui Charlie si „The Kid”… Nu-i asa ca este o imagine memorabila?

Iata alte doua exemple care respecta regula treimii. Nu uitati: fotografia nu este o stiinta exacta (desi, cand vom intra putin in termenii tehnici, s-ar putea sa contrazic aceasta afirmatie); este suficient sa aproximati aceste linii si puncte de interes, iar efectul va fi garantat!

 

Pe oricare dintre cele doua liniile orizontale puteti plasa elemente ca:

  • orizontul (…doh! 🙂 )- asa va asigurati ca linia orizontului este dreapta, fireasca
  • ferestre (margini superioare sau inferioare)
  • balustrade, poduri, etc

Sfat: nu pozitionati subiectul in centrul imaginii! De cele mai multe ori fotografia iese ciudat, nu are impact… nu unul pozitiv, oricum. Desigur, exista fotografii renumite in care subiectul este centrat, dar acolo sunt respectate o gramada de alte reguli!

2. REGULA SECTIUNII DE AUR

Regula sectiunii de aur a devenit celebra in timpul Renasterii, desi a fost descoperita inca din antichitate. E mai greu de explicat in cuvinte, dar pe scurt: s-a constatat ca atentia privitorului se concentreaza pe coltul din dreapta jos a imaginii. Motivul ar putea fi dat de obisnuinta de a citi de la stanga la dreapta si de sus in jos, desi chinezii sau arabii nu se pot „lauda” cu asta. Grafic, regula se transpune astfel:

Spirala rosie sugereaza ca atentia este directionata catre coltul din dreapta jos a imaginii, catre personajul feminin.
Iata mai jos aceeasi imagine in doua variante: una in care regula sectiunii de aur este folosita diferit, alta in care se testeaza si regula treimii.

Desigur, nu este neaparat necesar ca o imagine sa respecte ambele reguli simultan. Asta e frumusetea fotografiei: fotograful face legea. Daca respecta regulile! 🙂

Acestea sunt cele mai des folosite reguli de incadrare.
Odata ce le-ati inteles si incepeti sa le aplicati, veti vedea o imbunatatire substantiala a fotografiilor voastre!

Fotografiati cu incredere, acum stiti sa incadrati!

Cum e sa fii parinte?

Cum e sa fii parinte?

Sunt frecvent intrebata asa ceva si habar n-am cum sa raspund ca sa ma fac inteleasa. Desi am nascut acum 4 luni (aproape) tot am impresia ca traiesc inafara mea.

Si totusi: cum e? E surprinzator de bine, de amuzant, de obositor, de frustrant, de interesant. Eu (noi) am avut noroc cu un copil calm, echilibrat, foarte simpatic (daca ne intrebati pe noi, cei doi parinti inca uluiti de ce li se intampla) si chiar frumos (daca e sa le intrebi pe doamnele bunici). Si desigur ca e frumos, ca doar imi seamana (ca asa imi spuneti toti). Modestia tot de pe partea materna a mostenit-o.

Ok, hai raspunde la intrebare: cuuuuuuum eeeeeeeeeeee?

Pai sa le explic celor dintre voi care sunt pasionati de fotografie pe limba lor: sa ai un copil e ca si cum ai primi pe neasteptate in dar un aparat foto simplu insert_your_favorite_brand, pe care ti-l doreai sau nu, dar daca tot l-ai primit te bucuri sincer si incepi sa inveti sa-l folosesti. Extraordinarul este dat de faptul ca zilnic sapuniera insert_your_favorite_brand isi face singura cele mai neasteptate update-uri: ii apar ca prin minune noi butoane, cu noi functii, cu setari din ce in ce mai performante, focuseaza mai bine, incadreaza mai bine, etc.

Pot sa le explic si biciclistilor, desigur: e ca si cum fierul tau cu doua roti ar incepe zilnic sa se transforme in fibra de carbon, iar zanii de la Shimano ti-au pus frane pe disc (xt sau xtr, depinde de ADN) si discurile sunt acum ice cu radiator, furca s-a transformat intr-un Fox de-ti vine sa-l pupi, iar pe furca a rasarit o frumusete de GPS Garmin. Eeee? Asa e!

Stiu ca e mai putin interesanta partea cu noptile nedormite, cu micile si marile spaime (daca mai respira, daca se ineaca, parca are o iritatie, are o ureche mai mare sau nu, un ochi umflat, tuseste, vomita, plaange), dar cati dintre voi n-ar renunta la cateva ore de somn pentru niste update-uri atat de valoroase?

Micul meu mostenitor tocmai a inceput sa chicoteasca si sa dea din picioare, semn ca a facut un download in scutec si, dupa aceea trebuie sa-l bag la incarcat, ca au trecut deja 2 ore de la ultima alimentare.

Numai bine si copii de care/cati/cand vreti voi 🙂

PS: Multumesc Varonei si lui Vali pentru sfatul unanim de a-l contacta pe Sorin pentru detalii despre bicicleta fictiva descrisa mai sus! Sorin, am promis ca te pomenesc pe blog si iata, te-am facut vedeta :)

 

 

Reclamele, moartea pasiunii

Reclamele, moartea pasiunii

Dragi marketeri, PR-isti, designeri, advertiseri si alte fapturi care decid ce si cum se intampla in publicitate: va implor si eu,  pe trei voci, sa reganditi reclamele online (si nu numai)!!!!

Iata mai jos un exemplu: cat la suta din suprafata ecranului e ocupata de bannere? Nu stiu exact, dar e enervant de mult! Obositor de mult!

adevarul