Selectează o Pagină

Incercam deunazi sa-mi amintesc ce jucarii am avut la viata mea: tin minte un ursulet maroniu de plus, o papusa Mihaela a carui cap era mereu despartit de trunchi, o gramada de truse „sa tesem frumos” de la mama, un set Lego la care am tinut ca la ochii din cap, cubul Rubik, evident. Si- cireasa de pe tort- setul Technix pe care mi l-a cumparat tata cand aveam 7 ani si inca nu se impacase cu ideea ca nu-s baiat: o gramada de tablite, suruburi si piulite pe care le ansamblam si faceam masinute, macarele, etc. Sau mai bine spus il priveam pe el cum le ansambla si-mi explica ce si cum face. Treaba mea era sa dau din cap ca „da, am inteles” si sa-i pun la dispozitie surubelnita si sa o convingem pe mama ca asa ma ajuta sa-mi fac lectiile.

Mie mi-a placut sa fiu copil.