Selectează o Pagină

Au trecut 5 luni de cand nu am mai scris in blog si au trecut atat de multe nu pentru ca n-as fi avut ce scrie, ci pentru ca efectiv nu am putut. Pe 30 noiembrie 2015, 64 de destine intrau sub spectrul mortii si sute de alti tineri treceau prin clipe de cosmar in urma catastrofei de la Colectiv.

Am iesit cu greu din starea de amorteala mentala, cu stari oscilante intre furie, dispret, durere, neputinta si iar furie. In aceste 5 luni mi-a fost aproape imposibil sa folosesc aparatul foto, care pentru mine este o lupa intreptata spre lume. Iar cum arata lumea ma durea.

Asa ca am cautat alte refugii, survoland internetul dupa proiecte de toate felurile, cat mai ciudate si mai frumoase. Pinterest-ul este o jungla in care te poti pierde cu usurinta, iar cand am dat de „embroidery” am stiut ca nu mai am scapare.

Am auzit tot felul de remarci rautacioase la adresa celor care cos, dar rezultatele unor tineri extrem de creativi de peste tot din lume i-ar putea amuti pe toti. Va invit sa vizitati site-ul MARICOR/MARICAR si veti intelege de ce spun asta.

Asa ca am decis sa incerc si eu. Si pentru ca eu sunt genul de persoana care se decide greu si se razgandeste repede, mi-am spus ca ar fi bine sa pun ceva presiune peste aceasta decizie si sa stabilesc o tinta cat mai sus. Un „high goal”, cum ar spune englezul.

In februarie am luat legatura cu prietenii de la Asociatia Lindenfeld si le-am propus o colaborare: eu sa brodez cat mai multe mici tablouase, facem licitatie in luna mai, iar toti banii stransi ajung in contul programului AJUNGEM MARI, pentru a-i ajuta pe cat mai multi copii institutonalizati. Deci pana la sfarsitul lunii aprilie va trebui sa termin (macar) 20 de broderii.

Am terminat 16 pana acum, lucrez la a 17-a si deja am primit o comanda pentru un tablou ceva mai mare. Si am inceput sa fac din nou fotografii!

Promit sa revin cu toate lucrarile cand vor fi gata, dar va las cu un mic exemplu despre ceea ce mi-am propus:

DSC_8596-1